luni, 30 iunie 2014

Cu trecutul am clădit viitorul...

Am încheiat multe etape în viața mea. Am făcut greșeli, am râs, am plâns, am suferit.
Acum, m-am maturizat. Sunt multe lucruri pe care nu le mai simt la fel, nu le mai văd la fel și nu mai sunt la fel. Unele lucruri s-au schimbat în bine, iar altele în rău.
Am învățat că, de multe ori în viață e bine să nu te întorci din drum pentru nimeni și nimic, să accepți ceea ce e pierdut, chiar dacă la un moment dat există șansa de a-l recăpăta...nu mai are aceeași valoare.
Sufletul deține totul. Bun sau rău, totul rămâne undeva adânc îngropat. Nimeni nu a spus vreodată că trebuie să uităm. Nu. Amintirile sunt bune, uneori. Ceea ce nu este bine, e să trăim din amintiri, să rămânem cantonați în trecut.
De multe ori am iertat fără să mai țin seamă dacă se merită, sau nu.
Am iertat pentru că așa am simțit. Fără să pun în balanță dacă ar trebui sau nu ar trebui, ar merita sau nu are merita, cât a greșit sau dacă va mai greși. Doar am iertat. Și nu. Nu e bine să ierți. Nu pe oricine și nu oricând.
Nu e bine să speri în oameni, în schimbare sau în cuvinte goale pentru că la sfârșit rămâne dezamăgirea.
La sfârșit nu rămâi decât, tu.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu