duminică, 6 iulie 2014

Când vezi defecte..iubești mai puțin...

Am găsit undeva lucrul acesta: "Când vezi defecte..iubești mai puțin"..iar în mintea mea s-au inghesuit întrebări:
- De ce vedem defectele și nu calitățile?
- De ce vedem paharul pe jumătate gol și nu paharul pe jumătate plin?
- De ce vedem norii și nu razele de soare?
- De ce criticăm când putem aprecia / urâm și nu iubim...
Irosim timp, energie...comparând...amânăm să facem lucruri care ne plac, să fim alături de oameni pe care îi iubim...
Amânăm să ne cerem iertare, să căutăm împăcare și apropiere...Amânăm să trăim. Amânăm să încercăm să credem, să fim fericiți, să iubim! Iar...când iubim...ar trebui să iubim și cu bune și cu rele...în traducere defecte și calități...
Defectele mele? Îmi aparțin în totalitate, mi le asum: asta sunt EU! Și cum am spus într-un articol trecut că: nu am să schimb pe cineva după mine...nici eu nu am să mă schimb..doar pentru a face pe plac cuiva...Nu. Am să mă schimb atunci când consider eu că trebuie. Este normal, nu? Eu sunt autorul propriei mele vieți...eu scriu...eu șterg...și tot eu desenez un zâmbet, atunci când în inima mea sălășluiește tristețea sau dezamăgirea...dar...le alung repede...deși, le mulțumesc, datorită lor îmi găsesc fericirea în lucruri mici, simple și le apreciez.
Da. Cred că a încerca să schimbi un om, denotă lipsa puterii de a-i accepta pe ceilalți așa cum sunt.
Mai este și vorba "contrastele se atrag". Perfect adevărată. O relație, de exemplu, fără discuții în contradictoriu, fără reproșuri..s-ar stinge, din cauza plictiselii și într-un final din cauza monotoniei...Lipsa defectelor atrage plictiseala...Dar...atenție nu mă refer la acele defecte duse la extrem și cultivate, ci la cele care pot fi remediate..
Nu am nimic de schimbat la mine, dar...știu să îi ascult pe cei din jur...încerc să îi înțeleg și încerc să mă fac înțeleasă. Conștientizarea defectului/defectelor mă face să mă concentrez pe calități...
De fapt, ce este un defect? Despre ce defect vorbesc?
Defectul este un aspect care te deranjează la ceilalți, este ceea ce te diferențiază de ceilalți...este un defect pentru că noi îl vedem defect.
Și nu. Eu nu am să spun:  "Eu am dreptate, eu văd lucrurile cum trebuie, dacă tu le vezi altfel înseamnă că greșești". Fiecare trebuie are dreptul să vadă lucrurile și din alte perspective, pentru că TU nu ești EU, iar EU nu sunt TU.
TU ce crezi despre defecte?



luni, 30 iunie 2014

Cu trecutul am clădit viitorul...

Am încheiat multe etape în viața mea. Am făcut greșeli, am râs, am plâns, am suferit.
Acum, m-am maturizat. Sunt multe lucruri pe care nu le mai simt la fel, nu le mai văd la fel și nu mai sunt la fel. Unele lucruri s-au schimbat în bine, iar altele în rău.
Am învățat că, de multe ori în viață e bine să nu te întorci din drum pentru nimeni și nimic, să accepți ceea ce e pierdut, chiar dacă la un moment dat există șansa de a-l recăpăta...nu mai are aceeași valoare.
Sufletul deține totul. Bun sau rău, totul rămâne undeva adânc îngropat. Nimeni nu a spus vreodată că trebuie să uităm. Nu. Amintirile sunt bune, uneori. Ceea ce nu este bine, e să trăim din amintiri, să rămânem cantonați în trecut.
De multe ori am iertat fără să mai țin seamă dacă se merită, sau nu.
Am iertat pentru că așa am simțit. Fără să pun în balanță dacă ar trebui sau nu ar trebui, ar merita sau nu are merita, cât a greșit sau dacă va mai greși. Doar am iertat. Și nu. Nu e bine să ierți. Nu pe oricine și nu oricând.
Nu e bine să speri în oameni, în schimbare sau în cuvinte goale pentru că la sfârșit rămâne dezamăgirea.
La sfârșit nu rămâi decât, tu.




Schimbă-te pe tine, nu încerca să schimbi pe ceilalți după tine



 Nu aș încerca să schimb un bărbat, dacă îl iubesc,
am să rămân lângă el. Dacă nu mi s-ar potrivi aș merge înainte. Bărbatul potrivit va fi cel care, fără să-mi ceară nimic, fără să se schimbe pentru mine, mă va face să rămân lângă el...Bărbatul potrivit îmi va umple sufletul de fericire și mă va face să spun: "Ești tot ce vreau." Nimic mai mult.






sâmbătă, 28 iunie 2014

Mă gândesc...

Mă gândesc că, dacă te ating, nu mă voi putea dezlipi...atât de mult îmi va plăcea atingerea ta...
Mă gândesc că, dacă te privesc, tot ceea ce voi privi va fi-n raport cu tine...
Mă gândesc că, dacă te îmbrățișez, am sa prind aripi și mă voi pierde în parfumul tău...
Mă gândesc că, dacă te sărut, în gând voi defini plăcerea...
Dar nu pot să te ating, să te privesc, să te îmbrățișez sau să te sărut...
Toate astea sunt un vis, un vis frumos pe care-l gândesc când vreau prea mult...



joi, 26 iunie 2014

Bună dimineața!

.....Mă întristez când în fiecare dimineață mă trezesc cu tine în gând și că nu am cum să ajung mai aproape de inima ta..poate că așa ne este scris, să fim departe..unul de celălalt...
Simt că am nevoie de tine...Vreau în fiecare seară să adorm cu tine..și a doua zi să fii tu cel lângă care mă trezesc..
Vreau ca tu să reprezinți visele mele, vreau ca tu să fii motivul pentru care să trăiesc..
Te ador...pentru că așa am ales să fac...te ador pentru că mă faci să zâmbesc...din miliarde de stele pe cer, mi-am ales, steaua mea care să-mi lumineze viața...
Vreau să îmi pun toată încrederea în tine și o să păstrez doar zâmbetul care să-ți spună mereu că te urmez...
Ridică-mă în inima ta...mă voi pierde-n privirea ta ca o ploaie de stele...

duminică, 22 iunie 2014

De ce....?


....Pentru că arăți impecabil în costum, dar îți stă cel puțin la fel de bine și în tricou și fără. Pentru că ești singurul care m-a făcut să fiu geloasă. Pentru sentimentul de protecție pe care mi-l inspiri. Pentru că citești și ai cultură generală, pentru că reușești să găsești soluții la probleme complicate.
Pentru că ești cald, iubitor și mă faci să uit de mine și de tot ce mă înconjoară. Pentru că ești simplu, deschis și spui exact ceea ce vrei să spui. Pentru că ești curios. Pentru că ești obiectiv, serios (când trebuie), demn și am ce învăța de la tine. Pentru că arăți bine. Pentru că mă poți schimba, mă poți face să vreau mai mult atât de la mine, cât și de la cei din jur. Pentru că îmi poți schimba ziua cu un singur zâmbet. Pentru că nu pot să mă supăr pe tine. Pentru că am încredere în tine. Pentru că m-ai făcut să-mi doresc să te las să mă cunoști. Pentru gesturile mărunte, prin care arăți că îți pasă și că pui suflet. Pentru faptul că ajungând să te cunosc, mi-am descoperit o parte a mea care refuzam să o accept. Pentru că ești perseverent, înțelept, încăpățânat și minunat. Pentru că îmi place să te privesc în ochi..Pentru că îmi plac brațele ferme, care de fiecare dată când mă uit la ele îmi doresc să mă strângi în brațe și îmi dau acel sentiment de siguranță, protecție.
Pentru că mă completezi. Pentru că ești exact ceea ce am căutat.
Îmi lipsești...


sâmbătă, 21 iunie 2014

Am obosit...


Dacă iubirea ta nu este primită și ajunge să fie o zadarnică rugăminte - asta fiind răsplata fidelității tale - și dacă nu ai puterea sufletească de a tăcea, atunci caută să te vindeci...căci iubirea nu trebuie confundată cu sclavia inimii. Iubirea care se roagă este frumoasă dar cea care imploră este dragoste de slugă.


Nu știu de ce, dar astăzi m-am trezit cu sentimentul că nu trebuie să mă mai atașez de persoanele pentru care nu însemn mare lucru și că nu trebuie să îmi petrec timpul bătând într-un perete, sperând că îl voi transforma într-o ușa....și cel mai important! Nu am să pierd timp prețios cu cei care nu vor să fie parte din viața mea!
THE END.


Why do we love?

I think that is the most tricky question that I've ever put to myself.
I don't know for sure what love means, I guess that love must suppose to be a feeling when nothing matters, just 'YOU' and 'ME'.
I think I love, when your smile rise the sun on the sky and make the world go round.
I love, when I see your eyes, the two eyes filled with marvelous desire and passion, I can see the fire from your soul..
When you are alone, listen to your thoughts and my voice will be in your heart...
And..in the end, as much as I don't want to, I MISS YOUR VOICE.
Love is when nothing matters, but in the end, ALL matters.


marți, 10 iunie 2014

Me

A woman of substance knows that life is not a fairytale  where she has to sit and wait for a prince to come on the white horse and make her dreams come true. She strives hard to overcome all the obstacles, to achieve what she wants because she knows that if she want something she has to fight for it!
I am a woman of substance. I might look fragile in appearance but don't try to break my heart. I belive in the magic of love but don't try and play pranks on me.
I love your soul deeply but don't try to rip my soul apart by cheating on me.
Always remember that if I love you without limitation, I am also strong enough to let you go if you betray me.
I will never be a victim but survivor because I will emerge to be stronger then my suffering.
I am, a daughter, a sister, a grand-daughter, a niece, a cousin and a friend.
A young girl and a grown woman.
I am confident and scared, terrified and excited.
I am loving and caring and thoughtful and hopeful.
I am shy and friendly and careful and careless.
I am broken and whole.
I am misunderstood, misguided and mislead.
I am hardworking and determined but a little scared on the inside.
I wish on stars and dream my dreams.
I pray to God and cry my tears.
I smile on the outside while I am hurting on the inside.
I listen to others who want to listen to me.
I walk on the eggshells and I walk on fire.
I believe in passion and true love.
I am everything and nothing all at once!
I am a busy woman. I manage to do many things, all at the same time each and every day. On the outside I look like I have it all together...but sometimes I just need comfort of arms around me, holding me close letting me it will all be ok..I need to let me know that no matters what, we will stay strong and work as one..
And..
Don't tell me "I like you" when you're gonna flirt with other people.
Dont't tell me "I miss you" when you're throwing those words at other people.
Don't say "I care" then act like you don't, later on...
I know I can't make anyone like me or even love me, but I am so thankful for the ones that do and for the ones that stay with me even when I don't deserve their unconditional love...



luni, 2 iunie 2014

Nu voi fi un om obișnuit pentru că am dreptul să fiu extraordinar!

Succesul...oare cine nu și-l dorește? Oare câți dintre noi știu cu adevărat ce înseamnă asta?
Și mai ales, oare câți vor fi capabili să zică la sfârșitul vieții că într-adevăr au avut parte de el!
Se spune că fiecare deține capacitatea necesară pentru a-l obține, însă trebuie să fim persoanele potrivite pentru a-l atrage. Valori interioare puternice, scopuri înalte, pasiune în tot ceea ce întreprindem, cunoașterea de sine, câteva lucruri ce trebuie bifate în lungul drum spre succes.
Ideea de succes este însă subiectivă. Fiecare om are o definiție a succesului și propriile criterii de apreciere. Felul în care privim succesul depinde de educația primită în familie, școală, de experiențele anterioare și cercul de oameni din jurul nostru, al căror comportament l-am adoptat și noi, toate constituind tiparul, modelul, programarea noastră.
Succesul poate însemna obținerea unui lucru important, relație de cuplu, slujbă etc.
Cum vede succesul o tânără de 23 de ani?
Ca pe un drum prăfuit de țară, bătătorit de ani de muncă, din loc în loc cu pârvonișuri, cu bolovani ce dăinuie de secole, mărăcini purtați de vânt, cu șerpuiri perfide, abateri, reveniri...ce duce în final spre o fântână. Un "axis mundi" al cunoașterii, al înțelegerii și acceptării de sine, o uniune a trupului cu spiritul și o contopire a dezamăgirilor cu visele împlinite.
De multe ori mi se pare că succesul este un gigantic puzzle. Ca și cum Dumnezeu ar fi rupt imaginea ta despre succes în minuscule frânturi, descompuse, aruncate peste tot. La început, este dorința de a culege toate aceste bucățele și de a le avea pe acceași tavă.
Însă viața complică lucrurile, indiciile sunt date pe parcurs, le poți culege abia după ce treci de niște etape.
Inițierea...O primă abilitate ar fi aceea de a-ți păstra răbdarea și determinarea.
Voință și motivație.
Să nu te descurajezi! Chiar dacă frânturile întârzie să apară. Să deschizi larg ochii, să privești în toate direcțiile având permanent în minte imaginea de ansamblu pe care vrei să o reconstruiești.
Consecvența, rămâne o piatră de hotar. Cu cât descoperi mai multe bucăți, cu atât imaginea ta reprezentând succesul se conturează mai bine, se materializează și îți călăuzește cu mai multă ușurință jocul acesta încâlcit spre final...

sâmbătă, 31 mai 2014

Hope has a place...♡





Oare mai merită să fim sinceri?

De multe ori mi-am pus întrebarea: să spun tot ce gândesc, despre o anumită persoană?
Și tot de atâtea ori m-am gândit că poate ar fi mai bine să-mi țin părerea pentru mine, dacă nu m-au afectat în mod direct deciziile acelei persoane.
S-a întâmplat, însă, uneori ca anumite decizii  "să mă calce pe coadă" și atunci am încercat să-i spun subtil acelei persoane că a cam depășit măsura și că este cazul să își revizuiască propriul comportament.
Evident că te întrebi și ce a urmat după...
Păi a urmat o perioadă de...tăcere.
Oamenilor nu le place să le spui cu sinceritate ce te deranjează la ei.
Știi, am auzit de multe ori "îmi place sinceritatea". Oamenii spun acest lucru pentru că "dă bine". De fapt, nu fac față... sincerității. Când le spui care este părerea ta despre anumite decizii sau fapte ale lor, o iau razna.
Au impresia că ai ceva personal cu ei, rup legătura cu tine și consideră că nu ești persoana potrivită să stea lângă ei.
Pur și simplu, oamenilor nu le place să fii deschis cu ei. Nu le plac oamenii sinceri!
Pentru cei mai mulți dintre ei, să fii sincer înseamnă să "îi periezi", să ai doar cuvinte de laudă la adresa lor.
Cine merită să fie lângă tine, va accepta și părerea ta, chiar și atunci când nu îi lauzi, când nu-i dai dreptate.
Va înțelege că are de retușat: ori un anumit comportament, ori o ținută, ori pur și simplu anumite ieșiri...în decor.

Se întâmplă ca oamenii din jur să nu fie sinceri cu tine.
De ce nu-ți spun în față adevărul?
Pentru că nu te cunosc, pentru că ei nu știu că tu poți face față adevărului, indiferent care este acela. 
Poate se cunosc pe ei și știu că nu și-ar dori să audă o remarcă, care să le dărâme ...realitatea proprie, în care totul este perfect.





Când zâmbești...





vineri, 30 mai 2014

Cu toții avem nevoie de o poveste

Rutină. Schimbări neașteptate. O furtună devastatoare urmată de cel mai frumos și liniștitor curcubeu.
Viața. Un melanj de momente imprevizibile și clipe banale, repetitive. E cel mai comun și, în același timp, cel mai misterios și extraordinar dar pe care îl primim. Dar oare știm ce să facem cu el?
Avem multe griji, preocupări, temeri, probleme care ne umplu gândurile și ne intoxică sufletul zi de zi. Viața este complicată. Sau poate doar noi oamenii suntem complicați.
Mâncăm, iubim, dormim, muncim, suntem triști ori ne bucurăm, învățăm, cheltuim. În cantități variabile.
Existăm, dar oare trăim?
În materialitatea ei, și o piatră există. Ori un frumos vitraliu pictat pe fereastra unei biserici celebre și, totuși, aceste lucruri nu se vor bucura niciodată de prețiosul dar numit viață, spre deosebire de noi, norocoșii oameni. Însă, pentru a ne bucura de acest cadou, trebuie să ne detașăm din când în când de lucrurile fizice și să acordăm mai multă atenție sufletului.
Din cauza tumultului copleșitoarei societăți în care trăim, uităm de sufletul nostru, uităm să ne creăm povești frumoase, uităm să visăm...


joi, 29 mai 2014

Ai prezentul. Dar ți-l trăiești?

Trecutul este precum un tren, care a plecat deja din gară. Viitorul, este un vis, care încă nu se știe dacă se va împlini. Prezentul este un dar al vieții. Din acest motiv este bine să trăim, să simțim, să gândim în prezent, având speranțe de viitor și utilizând experiența trecutului.


sâmbătă, 24 mai 2014

Pentru mine fericirea...

...poartă numele iubirii, miroase a ghiocei și a prăjituri cu scorțișoară, sună precum valurile mării izbindu-se de țărm noaptea, are aroma cafelei fierbinți și gustul înghețatei de vanilie, are curajul visului meu cel mai nebun, este îmbrăcată în culorile portocalii ale soarelui, se apropie de mine prin atingerea mâinii omului dorit, are formă de cerc se mișcă în juru-mi, în ritmul inimii mele, mă sărută pe față cu stropii ploii senine de vară, îmi răvășește părul alături de vântul de toamnă, mă inspiră și îmi devine muză atunci când creez, mă iartă când o fac să plece pentru o vreme, mă primește când vin înapoi, mă-nsoțește oriunde, crede-n mine deplin, chiar și atunci când se-ntâmplă ca eu să uit a crede în ea...

Chiar de crezi că nu-ți este sortită, îndrăznește s-aduci fericirea în viața ta!


joi, 22 mai 2014

Suntem ceea ce gândim



Dacă mi s-a întâmplat vreodată să simt că știu destule, dar totuși ceva lipsește și că, probabil, nu îl voi căpăta?
Dacă am întâlnit persoane care au reușit să îmi trezească simțurile înghețate de neputință, facându-mă să îmi dau seama că eu am lucruri care altora par universuri paralele, sentimente care par iluzii?
Dacă am ajuns să simt nevoia de a începe de la zero și a mă reclădi?
Da. Da, mi s-a întâmplat!


luni, 19 mai 2014

Întreabă-te...

Am străbătut câmpii amețite de trecerea timpului, cu iarbă prea aurie și prea rară, mai rară decât promisiunile sincere.
Prea multe ploi reci și vânturi nebune am simțit, pentru ca azi să știu cât îmi lipsesc.
Oare suntem atât de orbiți încât nu vedem ce strâmb ne coasem viața, singura haină pe care o vom purta în mormânt și singurul jurnal rămas celor dragi?
Într-un haos fără început și fără sfârșit, etern legat de mâna mea, am văzut cum toți își petrec zilele atât de sărac și lipsit de speranță, încât uneori cred că sunt doar niște crengi uscate. Mărețul Soare, seninul Cer nu mai luminează suflete, ci întunecă mințile. De ce nici măcar când sunt doar ei, goi, nesiliți să se prefacă, fără așteptări, nu sunt sinceri? ....am ajuns la o mie de concluzii...Sunt unii care au sufletele atât de sărace, de goale...înlănțuite undeva în adâncul inimii...alții pretind să își fi umplut sufletele cu mii de dorințe...alții caută fericirea...alții se intreabă, cum mă întreb și eu acum. De ce să irosești 86.400 de secunde în fiecare zi purtând o mască, când poți fi mai sincer decât cea mai pură picătură de rouă?
Îmi e dor de zilele în care speranța și iubirea erau cele mai bune arme ale vieții...


Corăbii cu amintiri și vise...

Gânduri, amintiri, vise, dorințe...
Corăbii cu gânduri și amintiri despre trecut și cu gânduri și speranțe de viitor...
Unde sunt gândurile și amintirile despre trecut?
În cală, dându-i corabiei greutate dar și stabilitate.
Unde sunt gândurile și speranțele de viitor?
Pe puntea corabiei dându-i curaj pentru a merge mai departe.
Îmi imaginez, uneori, oamenii asemeni unor corăbii care au amintirile în suflet și în minte și care le dau stabilitate uneori, alteori le îngreunează drumul cu greutatea lor. Dar, tot ei, oamenii au speranțe care îi fac să își dorească să meargă înainte, să navigheze pe marea vieții printre obstacole, stânci, piedici dar și printre vise, dorințe...șanse...


duminică, 18 mai 2014

Thoughts become things???


In French, you don't really say "I miss you". You say "tu me manques" which is closer to "you are missing from me". I love that "You are missing from me". You are a part of me, you are essentinal to my being. You are like a limb, or an organ, or blood. I cannot function without you!

vineri, 16 mai 2014

Vreau doar să crezi...




Se prea poate ca noi doi să fim o singură culoare și să ne căutăm prostește printre oameni...
Îmi simt sufletul încărcat...lasă-mă să fiu în gândurile tale, să îți îndrept pașii spre mine...Lasă-mă să te iubesc împreună cu băncile goale, cu vopseaua care stă să cadă..
Dacă în sufletul tău plouă, lasă-mă să intru, să iau durerea picurilor nătângi și să o arunc în mine.
Lasă-mă să țin în plămâni mirosul tău, în ochi culoarea ochilor tăi, în gând, amintirile tale.
Lasă-mă să îți iau trecutul în vene și iubirea să o opresc pe buze...În mâini, lasă-mă să-mi așez capul, în căușul lor, strânge-mi gândurile în unul și oprește-mă să-mi fie dor...
Lasă-mă să îți sărut fiecare deget și pune-ți palmele ușor pe pieptul meu, în stânga, simte inima mea zbătându-se amarnic pentru tine. Ia-o de acolo, sărut-o și spune-i tu când să bată, când să se oprească. Urmează-i liniile încâlcite și pune-o lângă a ta, leagă-le strâns...
Oprește-te din tremur și lasă-mă să te sărut, lasă-mă să te iau de mână...să mă apropii tot mai mult de tine...
Lasă-mi iubirea să-ți curgă pe degete și grăbește-te să o oprești cu buzele.
Dacă ți-e greu și simți că o să cazi împreună cu frunzele ciobite de vânt așază-te lângă mine, lasă-mă să te îmbrățișez și să te țin în brațe. Lasă-mă să te duc în sufletul meu, să te încălzesc cu trupul meu..Oprește timpul și ia-mă cu totul, pentru totdeauna. Vino aici, căci eu te voi aștepta oricât.
Îmi voi lungi brațele pentru tine și voi înghesui în suflet atât de multă iubire încât să te ucidă.
Dacă ți-e greu, nu uita că eu sunt aici și voi rămâne mereu pentru tine.
Nu uita că mor și renasc încercând să te găsesc. Nu uita că sunt nimic fără tine.
Că mi-e dor chiar dacă Dumnezeu m-a purtat din haos în haos. Eu tot rezist pentru tine. Îl voi ruga pe Dumnezeu să-mi schimbe nemurirea pe-o clipă cu tine. Să mă oprești atunci și să-mi dai din clipele tale...măcar trei în care să te sărut, să-ți spun ce simt și să te iau cu mine spre nadir...
Voi fi aici pentru totdeauna...Închide ochii...vezi? Sunt acolo...



marți, 13 mai 2014

Ce ne spunem când nu ne vorbim...




"Când aveam trei ani, am întrebat-o pe mama de ce nu poate inima mea să bată o singură dată. Și mama mi-a răspuns: dacă ar bătea o singură dată, n-ar mai exista golurile dintre bătăi. Și de ce aș avea nevoie de golurile acestea, am întrebat-o apoi. Și ea mi-a răspuns: pentru ca într-o zi, cineva să vină și să le umple"

"Fiecare are un sens. Până nu și-l descoperă este veșnic nefericit."

"Uităm ca suntem niște particule de praf aruncate prin Univers și că drumul spre frumos tot în groapă se sfârșește. În tot acest mister care se numește viață, avem o singură certitudine: sufletul. Este singurul pe care merită să te bazezi."

"Oricât de puternici am fi, iubirea ne copleșește atunci când se prăbușește în noi. Căci niciodată un om care iubește nu va fi în stare să explodeze în exterior. Răul este al lui, al sufletului și se întâmplă în tăcere. Suferința din iubire nu se împarte."

"Dacă vrei cu adevărat să trăiești ceva, trăiește și peste mine, și peste ceea ce te-aș ruga eu. Dacă vrei să te oprești, o faci pentru că vrei tu, pentru că alegi să nu mă rănești, să nu aduci între noi o durere meschină, inevitabilă, umană și pentru că voiajul nostru este mai puternic decât satisfacția unei croaziere temporare."

"Fericirea nu este un obiectiv pe care îl atingi și gata. Fericirea trebuie întreținută și se poate pierde în fiecare secundă. Dacă o dobândești la un moment dat, asta nu înseamnă că o păstrezi definitiv oricum..."

"Nimeni, în afara ta, nu te cunoaște mai bine. Nu are de unde să știe ce te doare și ce nu te doare. Poate, dacă ai noroc, să te intuiască, dar atât. Și totuși, nu poate să știe dacă acolo unde calcă este cărare de munte printre stânci sau printre flori.."

"Este atât de frumos ceea ce trăim, încât nici nu îndrăznesc să vorbesc prea tare despre asta, să nu sperii frumusețea. Frumusețea care mă îmbată. Din cauza ei uit cine sunt. Știu doar că te-am găsit și că nu aș vrea să te pierd niciodată. Tot ceea ce trebuie să se întâmple se întâmplă. Să fim doar treji, să o primim..."

"Suntem tare caraghioși când ne certăm. Semănăm cu doi cocoși. Și nici măcar nu ne certăm pe ceva serios. Întotdeauna ne certăm de frică. De frica de a nu ne pierde. Să nu crezi niciodată ce îți spun. Să crezi doar ceea ce simți. Nu întotdeauna vorbele conțin adevăr."

"Dacă unul se duce în larg și nu știe să se întoarcă, celălalt este dator să-l recupereze. În iubire, nu abandonezi..."

"Iubirea este singura care te determină să te schimbi, să-l pui pe celălalt înaintea ta și să trăiești prin el, nu prin tine..."

"Vreau să iubesc tot ceea ce știu că ești și tot ceea ce urmează să aflu..."







vineri, 2 mai 2014

Aș vrea...





Aș vrea...să vii fără să îți cer...să nu pleci fără să fiu nevoită să te rog...Aș vrea să nu-mi mai fie dor...aș vrea să-mi zâmbești în fiecare zi...să mă cuprinzi în brațe când te văd...să uit de mine când mă privești...să nu îmi fie teamă să visez...Aș vrea să ne ascundem cu capul în nori visând...să ne iubim cu picioarele pe pământ..trăind..




miercuri, 16 aprilie 2014

N-AM TIMP!






Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim pe fugă, dormim pe fugă. Între dimineață și seară, e sprintul. Ne trezim că trec anotimpurile peste noi..Apropos..e primăvară demult...Anii fug și ei..Ne ardem viața în birouri rigide, în zgomotul tastelor și al aparatelor de aer condiționat, închiși în calculatoare despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume..
Visăm pe Google, râdem pe Facebook, ne dăm întâlnire pe mess. Ne trăim iubirile în sms-uri și ne amăgim c-am fi fericiți. Ne culcăm cu știri și talk-showuri, ne trezim la fel, cu iluzia cunoașterii. Îi sunăm pe cei dragi în grabă, poate din automatism, ca apoi sa-i repezim, aruncându-le în față arogantul "N-am timp!"
Discuții, telefoane, nervi, resemnare, evadare. Evadare? Alergăm în sprint spre vacanță. O săptămână, două..Pauză de respirație, niciodata detașare, însă, chiar așa! când ți-ai închis ultima dată telefonul? Și-apoi...o luăm de la capăt, mai înverșunat. Crispați, hulpavi, avizi de viteză. Până la următoarea pauză. Și tot așa. Roboți rigizi, prizonieri în propriile vieți. De parcă dacă ne-am opri, am pierde TRENUL.
Pierdem esența, căci niciodată N-AVEM TIMP!
Citim titluri, dar uităm poveștile.
Ca să faci parte din lumea aceasta trebuie să ții pasul cu ea. Ăsta e prețul pe care îl plătim cu toții.
Uneori, simt nevoia să-mi cer timpul înapoi. Dar...N-AM TIMP! să fac asta. Trebuie să fug, acum. 
Undeva, cineva ar putea să mă lase în urmă...







Femeia..




Femeia nu caută bărbatul perfect. După atâtea dezamăgiri și vise frânte a înțeles demult că perfecțiunea nu există. A realizat că nu are nevoie de un om superficial, are nevoie de un suflet cald, de respect și dragoste pură.. Femeia pe care o iubești te-a ales pentru că îi vrei binele, pentru că o protejezi, pentru că i-ai descoperit complexele și în ciuda tuturor, ai rămas. Dintr-o mie de flori, ai ales-o pe ea, cea mai plăpândă.
De ce o iubești?
Pentru că plânge ca un copil în brațele tale, pentru că te caută în miez de noapte, îți caută buzele, te surprinde cu gesturi mici. 
Îi iubești naivitatea, acel mod în care te privește, adori modul în care zâmbește.
Ea ți-a dezvelit sufletul din prima clipă. Fiecare femeie citește în ochii unui bărbat într-o secundă. Pagini pline de lacrimi, femei trecătoare, iubiri importante, frică și dorință. Femeia înseamnă instinct...



Cum să adorm?



Aş vrea visând, să caut nemurirea 
pe seară, să m-acopăr cu iubirea, 
când voi închide ochii, îmbrăţişez chemarea 
când ştiu că-n noapte-ajungi... cu alinarea. 
cum să adorm? când sunt cu tine-n gând... 
adie vântul stele dezmierdând…
parfumul tău pe buze-i presărat
când îl respir... să ştiu că n-am visat.
iubire candidă şi linişte-i în tine 
şopteşte îngerul... că o să vii la mine
şi împreună să pornim spre-acel destin
în lumea noastră să zburăm, că-i fără chin...
voi colinda să te-ntâlnesc iubire
perind pe-acest pământ, că e sortire
şi caut ce-i al meu şi mă aşteaptă
bătând de voi putea, în orice poartă...
îţi caut sufletul încununat cu har
noian de doruri vreau să le presar...
te-oi alinta scriindu-ţi noi poeme,
ţinându-te în braţe cu sărutări serene...
de-oi fi tu cel ce-mi cântă-n viaţă versul,
vom împărţi-ntre noi tot universul...
cu-atâta fericire străbat acest mister
încât îţi dăruiesc şi partea mea de cer.

PATRICIA ȘERBĂNESCU









marți, 15 aprilie 2014

Pentru...

Pentru toți oamenii care nu ai reușit să îi iubești...
Pentru toți oamenii pe care nu ai reușit să-i faci să te iubească..
Pentru tot ce ai greșit cu sau fără voință..
Pentru alegeri care te-au dus la eșec..
Pentru tot ce ai spus rănind nemeritat..
Pentru tot ce nu ai spus, tăinuind..
Pentru tot ce ai făcut cauzând dureri..
Pentru tot ce nu ai făcut, renunțând la visuri..
Pentru tot ce nu ți-a reușit și pentru pierderi..
Pentru toate neputințele și slăbiciunile tale..
Pentru lacrimile vărsate, nemeritat..
Pentru furia pe care ai simțit-o, dorind să te răzbuni..
Pentru timpul irosit cu nimicuri..
Pentru naivitatea cu care ai iubit..
Pentru că ai fost cel mai aspru judecător al tău..
Pentru că te-ai torturat cu temeri și gânduri negative..
Pentru că ai uitat să te iubești pe tine însuți..
IARTĂ-TE!
Învață din toate și ia-o de la capăt: cu visuri noi, cu tine mai bun, mai curajos, mai puternic..mai iubitor..





miercuri, 26 februarie 2014

Gândurile unui profesor debutant...

     


      A preda înseamnă a-ți lua angajamentul că vei influența într-o mare măsură viața copiilor...Deși unii profesori o fac să pară ușoară, meseria de profesor poate fi un maraton de obstacole, unul dintre ele fiind elevii nereceptivi, care nu știu să își manifeste interes pentru învățătură din prea multă ignoranță și nepăsare. În spatele unor elevi sâguincioși, bine crescuți, serioși și responsabili se află întotdeauna  părinți pe măsură, iar țelul lor comun este binele copilului... Îți trebuie multă voință și putere morală pentru a nu renunța la școală, pentru a învinge greutățile .
Atunci când ne adresăm elevilor, trebuie să-i învățăm să-și aprecieze activitatea din anii de școală în funcție de ceea ce va cere de la ei viitorul, să-i ajutăm să vadă ceva mai departe de școala gimnazială, când vor începe specializarea într-un domeniu sau altul. Spun aceasta deoarece elevul are nevoie de un ajutor pentru a se convinge că școala înseamnă în viața unui om, contractul multilateral cu universul infinit de cunoștinte disponibile, astăzi.
     Sfatul pe care îl repet adesea elevilor mei este să folosească o parte din timpul care le stă la dispoziție însușirii unei culturi cât mai bogate, să-și cultive aptitudinile, să aibă o pasiune pentru un domeniu de activitate, dar, în același timp să se refugieze din când în când și în alte ramuri ale științei și culturii, pentru a oferi creierului lor mereu, alte și alte domenii de cunoaștere...
Și până la urmă..ce înseamnă a fi elev?
    A fi elev înseamnă să înveți, să te pregătești foarte bine la toate disciplinele, pentru ca mai târziu, când îți vei alege o profesiune, o specialitate, să ai acumulate cunoștințe multilaterale care să contribuie, toate, la desăvârșirea pregătirii tale în specialitatea respectivă. Dar, după terminarea lecțiilor pentru a doua zi, mai rămân câteva ceasuri. Sigur, se va spune că..rămâne foarte puțin timp..dar fiecare elev, în acest timp, relativ puțin, poate realiza foarte mult. Dacă bineînțeles, știe să-l folosească foarte bine.
Neuitați sunt anii de școală, iar cea mai importantă componentă a succesului este munca..pentru a persevera, trebuie muncă...pentru a fi împlinit trebuie să muncești toată viața.. pentru a construi un edificiu...un edificiu al cunoașterii și al unei vieți împlinite.


luni, 17 februarie 2014

Gânduri despre anii de școală





       Există o vârstă a marilor întrebări, a celei mai fertile receptivități, o vârstă la care setea de a ști, de a pătrunde în profunzime în universul plin de semnificații și învățăminte al valorilor acumulate prin veacuri de omenire cunoaște primele împliniri. Această vârstă este vârsta tinereții. Tinerilor le sunt deschise în față perspectivele dobândirii unei multilaterale pregătiri culturale și științifice. Sunt mărturie și certitudine a realizărilor acestei pregătiri multilaterale seriozitatea și perseverența cu care se străduiesc să își însușească temeinic bogatele cunoștințe pe care școala le oferă fiecări tânăr.
      Anii de școală nu sunt numai perioada acumulării de cunosștințe, ci și răscrucea în care se hotărăște viitorul fiecăruia în parte. Sunt anii preâmplinirilor când urci tot mai sus pe verticala științei, îți descoperi vocația, îți hotărăști profesiunea. Una din câteva sute! Cea mai frumoasă dintre toate! Și de ce nu? Dacă e profesiunea ta! E firesc să fie cea mai frumoasă.
       Fiecare își începe în anii de școală construcția casei sale spirituale, care durează toată viața, în care va lucra, trăind bucuria căutărilor și împlinirilor. Fiecare părticică din această casă se clădește cu trudă, petrecând ore, zile și ani deasupra cărții. De măsura în care sunt folosiți acești ani ai maximei receptivități, ai acumulărilor intensive depind trăinicia și durabilitatea fundamentului edificiului pe care, prin muncă personală, fiecare tânăr și-l construiește pentru toată viața.
       Încep cu o dorință. Mi-ar plăcea să fiu din nou elev, să trăiesc anii de școală astăzi, să mă bucur de frumusețea lor, de tot ce dă nouă școala, elevilor săi. Să învăț într-o școală nouă, frumoasă, să am colegi mulți, să umblu cu servieta doldora de cărți, să stau ceasuri întregi în laborator, în bibliotecă, să fac sport. 
Și aș mai dori să fiu din nou elev pentru că astăzi aș ști să prețuiesc mai bine școala. Dar, din păcate, numai o dată în viață ești elev, cu anii de școală numai o dată te întâlnești.
Mă gândesc cât de vaste sunt posibilitățile pe care le au elevii de azi: cercuri pe materii conduse de profesori competenți, îndrăgostiți de profesiune, concursuri tradiționale, prilejuri minunate de stimlare a aptitudinilor - olimpiade de matematică, fizică, chimie, biologie, concursuri de limba și literatura română etc., toate acestea contribuind la îmbogățirea cunoștințelor, a orizontului lor de cultură.
       Cultura generală se formează în școală. Atunci este timpul cel mai propice pentru un studiu multilateral. Unde este timpul acesta, acum? Poate pe faimoasele rețele de socializare, care nu promovează decât incultura, probabil din prea multa ignoranță ! Nu vreau să vă conving dându-mă pe mine drept exemplu. Citiți biografiile marilor oameni ai vremurilor și veți găsi acolo concludente mărturii că lectura este mai ales tovarășul tinereții. Oricât de înzestrat ar fi un tânăr, oricâtă intuiție ar avea în marile probleme ale vieții, el nu va putea realiza integral și pe măsura posibilității sale dacă nu va citi îndeajuns.
În zilele noastre, toate comorile culturii sunt la dispoziția elevului. Muzee, case de cultură, biblioteci...mai ales, biblioteci! Librăriile sunt și ele doldora de cărți. În fața unei biblioteci înțesate cu cărți, în fața librăriilor, în care zilnic apar alte cărți, pentru un moment elevul se poate înspăimânta și poate exclama : "Sunt atât de multe cărți, oare am să pot să le citesc vreodată pe toate?" E firesc ca elevul fără experiență să își pună asemenea probleme. Și aș spune că este un semn bun, un semn că elevul dorește să să citească! Dar nu poate citi totul. Ar fi absurd să creadă acest lucru. Un elev trebuie să cunoască deocmadată numai ceea ce este esențial în toate problemele asupra cărora dorește sau trebuie să se documenteze.
Lectura nu trebuie făcută la voia întâmplării. Nu o să începem în nici un caz să-l citim pe Goethe, atâta vreme cât nu îl cunoaștem încă temeinic pe Eminescu. Desigur că, după această etapă, vom ajunge la timpul cuvenit și la Goethe, Shakespeare, Tolstoi, Victor Hugo și poate la Homer și alți iluștrii creatori ai literaturii universale. Cunoștința cu Alecsandri, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Arghezi, mai legați de sufletl nostru, ne deschide ochii și inima către celelalte piscuri ale artei literare mai bine decât oricine. Este foarte important să știm ce să citim și cum să citim. Trebuie folosiți acești minunați ani ca să dobândiți cunoștințele cele mai vaste, comoara de preț pe care prezentul vostru o dăruiește minunatului vostru viitor!


Copilăria este primăvara tinereții!

              
                                  




duminică, 16 februarie 2014

A fi elev...





       " Se știe că modul cum activăm în școală este decisiv pentru tot restul vieții, că ceea ce nu se face în anii școlarității se va putea recupera mai târziu cu enorme greutăți, iar în formă optimă nu se va mai putea realiza niciodată - că aceștia sunt anii în care - învățătura este munca specifică vârstei școlare, iar aceasta definește conținutul și valoarea zilei de astăzi , când ești elev, aceasta hotărăște ziua ta de mâine. Numai efortul actual poate să-ți deschidă perspectivele mulțumirii de mai târziu . În procesul îndeplinirii îndatoririlor școlare și dincolo de acestea, în activitatea continuă de instruire, autoeducare, se constituie și simțământul responsabilității. Talentul se naște, se formează în școală și este condiționat în cea mai mare măsură de atitudinea conștientă a tânărului față de sine însuși, de perseverența și priceperea cu care el, în procesul activității permanente, se construiește pe sine (...) "


Conf. univ. Paul Popescu-Neveanu "A fi elev"

Astăzi...




Astazi, mi-am permis sa ma gândesc la adevăratul sens al vieţii mele...la cel care nu am aspirat niciodată..şi mi-am amintit de o vorbă : Nu lăsa nici un eşec şi nici o deziluzie să îţi ia încrederea în tine. Eşti o forţă ai uitat? ..Problema este ca mulţi uităm ca în noi zace o putere de care nici noi nu suntem conştienţi câteodată..o ţinem în noi...zace acolo mult timp şi nu ne folosim de ea! De ce? Poate că în viaţa noastră sunt oameni care scot doar ceea ce este mai rău din noi..şi ne fac doar să ne facem mici, mici...