Cele zece porunci ale lui Octavian Paler

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
Octavian Paler – “Viata pe un peron”

Timpul...

Dumnezeu ne pune la dispoziţie toate elementele pentru a fi fericiţi, multumiţi şi recunoscători…
… pentru acest mare cadou care ne-a fost dat cu atâta dragoste. VIATA,
Viaţa nu trebuie economisită…
…trebuie trăită DIN PLIN…!

Învață să uiți. Și mergi mai departe...

Ziua de ieri s-a sfârşit noaptea trecută. Fiecare zi este un nou început! Învaţă să uiţi. Şi mergi mai departe.
Norman Vincent Peale

Care este diferenţa dintre dragoste şi obsesie? Nu te-au făcut amândouă să stai treaz noaptea, să bântui pe străzi, o victimă a propriei tale imaginaţii, a propriei inimi? Nu te-ai scufundat în amândouă cu capul înainte, în nisipuri mişcătoare? Nu e fiecare bărbat îndrăgostit un prost şi fiecare femeie o sclavă?
Dragostea e ca ploaia: se transformă în gheaţă sau dispare. Acum o vezi, acum nu o mai găseşti, indiferent cât de mult o cauţi. Dragostea se evaporează. Obsesia este mai reală, doare, ca un ac în fund, ca o piatră în pantof. Nu dispare într-o clipă. Un telefon de dimineaţă plin de regrete, o scrisoare...Obsesia are un gust familiar. Ceva ce ştii de o viaţă. Se instalează şi stă la pândă, ramâne cu tine. O emoţie care ar trebui legată şi aruncată la gunoi, înlocuită cu gânduri mai serioase, mai puţin dureroase, mai pure...
Alice Hoffman

Fericirea...

Fericirea? 

 Înseamnă fiecare dimineaţă în care pot privi cerul, fie că este de un albastru senin, sau gri cenuşiu. Fiecare rază de soare care mă mângâie şi mă încălzeşte. Şi fiecare strop se ploaie sau fulg de nea, care îmi atinge obrazul. Toate culorile şi sunetele naturii. Zâmbetele oamenilor, râsul copiilor şi blândeţea bătrânilor. 

 Fericirea este privirea mamei, care mă face să mă simt perfectă... şi mâinile ei obosite, dar atât de gingaşe, care au puterea de a-mi lua toate durerile sufleteşti. 

 Fericirea este orice îmbrăţişare pe care o primesc şi pe care o ofer. Fiecare lacrimă pe care o vărs din dragoste sau de bucurie. 

 Fericirea este posibilitatea de a dărui ceva şi de a alina un suflet îndurerat. Fericirea este bucuria celorlalţi, realizările lor, fericirea lor. 

 Fericirea înseamnă amintirile frumoase legate de oameni dragi. 

 Fericirea înseamnă un suflet liniştit, mulţumit, bun, capabil să ierte şi să se dăruiască. 

 Fericirea înseamnă clipe petrecute alături de oameni pe care-i iubeşti. Emoţiile unui cântec care îţi face sufletul să vibreze. 

 Fericirea este speranţa sau certitudinea că o poţi lua oricând de la capăt. 

 Fericirea este viaţa...

Viața este o continuă schimbare...

Timpul trece prea repede pentru a ne lamenta și a ne împovăra sufletele cu griji.

Timpul trece prea repede pentru a plânge după un trecut care nu mai poate fi schimbat. 

Timpul trece prea repede pentru a amâna și a aștepta după alții. 

Alergăm după vise incerte și ratăm excepționalul, cu fiecare clipă care trece. 

Acordați mai mult timp sentimentelor și trăirilor, decât lucrurilor și problemelor legate de existența.

Trăiți intens fiecare clipă, căutați bucuria în lucrurile simple, zâmbiți, râdeți cu poftă, plângeți de emoții frumoase, apropiați-vă de oameni și iubiți!
Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă !

Ce ne lipsește?

Cu cât avem mai mult, cu atât mai multe ne lipsesc. 

Cu cât primim mai mult, cu atât mai puţin dăruim. 

Cu cât facem mai multe, cu atât mai puține realizăm.

Cu cât cunoaștem mai mult, cu atât mai puțin învățăm.

Cu cât vorbim mai mult, cu atât transmitem mai puţin. 

Cu cât ascultăm mai mult, cu atât mai puţin înţelegem. 

Cu cât privim mai mult, cu atât vedem mai puţin. 

Cu cât atingem mai mult, cu atât mai puțin mângâiem.

Cu cât încercăm mai mult, cu atât mai puțin reușim.

Cu cât suntem mai aproape unii de alții, cu atât mai înstrăinați ne simțim.

Cu cât suntem mai bogaţi în lucruri, cu atât suntem mai sărăciţi de noi. 

Cu cât suntem mai înconjuraţi de oameni, cu atât mai singuri suntem...

Cu cât merităm mai mult, cu atât mai puțin primim...

O inimă iubitoare este încăpătoare

Poate că nu am primit la fel de mult cât am dăruit… 

Poate că nu am fost iubită atât cât am iubit… 

Poate că nu am fost mângâiată atât cât am mângâiat... 

Poate că nu am fost iertată atât cât am iertat… 

Poate că nu am fost aşteptată atât cât am aşteptat… 

Poate că nu am fost urmată atât cât am urmat… 

Poate că nu am fost înţeleasă la fel de mult cât am înţeles... 

Poate că nu am fost aleasă cu inima, aşa cum am ales… 

Dar voi continua să dăruiesc, să iubesc, să mângâi, să iert, să aştept, să urmez, să înţeleg şi să aleg… 

Pentru că o inimă iubitoare este încăpătoare…

Să credem în frumos, prietenie și iubire!

Şi chiar dacă frumuseţea sufletului nostru este considerată naivitate...
Şi chiar dacă sensibilitatea noastră este considerată slăbiciune...
Şi chiar dacă bunătatea este considerată prostie...
Şi chiar dacă sinceritatea este adesea pedepsită...
Şi chiar dacă încrederea ne este adesea trădată...
Și chiar dacă iertarea ne este răsplătită cu alte greșeli...
Și chiar dacă respectul oferit este tratat cu lipsă de considerație...
Şi chiar dacă nu primim întotdeauna ceea ce oferim...
Şi chiar dacă la iubire ni se răspunde uneori cu indiferenţă...
noi să rămânem buni, frumoşi, sensibili, naivi, sinceri! Să credem cu toată forţa inimii în oameni, în frumos, în prietenie şi în iubire!