Există o vârstă a marilor întrebări, a celei mai fertile receptivități, o vârstă la care setea de a ști, de a pătrunde în profunzime în universul plin de semnificații și învățăminte al valorilor acumulate prin veacuri de omenire cunoaște primele împliniri. Această vârstă este vârsta tinereții. Tinerilor le sunt deschise în față perspectivele dobândirii unei multilaterale pregătiri culturale și științifice. Sunt mărturie și certitudine a realizărilor acestei pregătiri multilaterale seriozitatea și perseverența cu care se străduiesc să își însușească temeinic bogatele cunoștințe pe care școala le oferă fiecări tânăr.
Anii de școală nu sunt numai perioada acumulării de cunosștințe, ci și răscrucea în care se hotărăște viitorul fiecăruia în parte. Sunt anii preâmplinirilor când urci tot mai sus pe verticala științei, îți descoperi vocația, îți hotărăști profesiunea. Una din câteva sute! Cea mai frumoasă dintre toate! Și de ce nu? Dacă e profesiunea ta! E firesc să fie cea mai frumoasă.
Fiecare își începe în anii de școală construcția casei sale spirituale, care durează toată viața, în care va lucra, trăind bucuria căutărilor și împlinirilor. Fiecare părticică din această casă se clădește cu trudă, petrecând ore, zile și ani deasupra cărții. De măsura în care sunt folosiți acești ani ai maximei receptivități, ai acumulărilor intensive depind trăinicia și durabilitatea fundamentului edificiului pe care, prin muncă personală, fiecare tânăr și-l construiește pentru toată viața.
Încep cu o dorință. Mi-ar plăcea să fiu din nou elev, să trăiesc anii de școală astăzi, să mă bucur de frumusețea lor, de tot ce dă nouă școala, elevilor săi. Să învăț într-o școală nouă, frumoasă, să am colegi mulți, să umblu cu servieta doldora de cărți, să stau ceasuri întregi în laborator, în bibliotecă, să fac sport.
Și aș mai dori să fiu din nou elev pentru că astăzi aș ști să prețuiesc mai bine școala. Dar, din păcate, numai o dată în viață ești elev, cu anii de școală numai o dată te întâlnești.
Mă gândesc cât de vaste sunt posibilitățile pe care le au elevii de azi: cercuri pe materii conduse de profesori competenți, îndrăgostiți de profesiune, concursuri tradiționale, prilejuri minunate de stimlare a aptitudinilor - olimpiade de matematică, fizică, chimie, biologie, concursuri de limba și literatura română etc., toate acestea contribuind la îmbogățirea cunoștințelor, a orizontului lor de cultură.
Cultura generală se formează în școală. Atunci este timpul cel mai propice pentru un studiu multilateral. Unde este timpul acesta, acum? Poate pe faimoasele rețele de socializare, care nu promovează decât incultura, probabil din prea multa ignoranță ! Nu vreau să vă conving dându-mă pe mine drept exemplu. Citiți biografiile marilor oameni ai vremurilor și veți găsi acolo concludente mărturii că lectura este mai ales tovarășul tinereții. Oricât de înzestrat ar fi un tânăr, oricâtă intuiție ar avea în marile probleme ale vieții, el nu va putea realiza integral și pe măsura posibilității sale dacă nu va citi îndeajuns.
În zilele noastre, toate comorile culturii sunt la dispoziția elevului. Muzee, case de cultură, biblioteci...mai ales, biblioteci! Librăriile sunt și ele doldora de cărți. În fața unei biblioteci înțesate cu cărți, în fața librăriilor, în care zilnic apar alte cărți, pentru un moment elevul se poate înspăimânta și poate exclama : "Sunt atât de multe cărți, oare am să pot să le citesc vreodată pe toate?" E firesc ca elevul fără experiență să își pună asemenea probleme. Și aș spune că este un semn bun, un semn că elevul dorește să să citească! Dar nu poate citi totul. Ar fi absurd să creadă acest lucru. Un elev trebuie să cunoască deocmadată numai ceea ce este esențial în toate problemele asupra cărora dorește sau trebuie să se documenteze.
Lectura nu trebuie făcută la voia întâmplării. Nu o să începem în nici un caz să-l citim pe Goethe, atâta vreme cât nu îl cunoaștem încă temeinic pe Eminescu. Desigur că, după această etapă, vom ajunge la timpul cuvenit și la Goethe, Shakespeare, Tolstoi, Victor Hugo și poate la Homer și alți iluștrii creatori ai literaturii universale. Cunoștința cu Alecsandri, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Arghezi, mai legați de sufletl nostru, ne deschide ochii și inima către celelalte piscuri ale artei literare mai bine decât oricine. Este foarte important să știm ce să citim și cum să citim. Trebuie folosiți acești minunați ani ca să dobândiți cunoștințele cele mai vaste, comoara de preț pe care prezentul vostru o dăruiește minunatului vostru viitor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu