N-AM TIMP!

Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim pe fugă, dormim pe fugă. Între dimineață și seară, e sprintul. Ne trezim că trec anotimpurile peste noi..Apropos..e primăvară demult...Anii fug și ei..Ne ardem viața în birouri rigide, în zgomotul tastelor și al aparatelor de aer condiționat, închiși în calculatoare despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume..

Visăm pe Google, râdem pe Facebook, ne dăm întâlnire pe mess. Ne trăim iubirile în sms-uri și ne amăgim c-am fi fericiți. Ne culcăm cu știri și talk-showuri, ne trezim la fel, cu iluzia cunoașterii. Îi sunăm pe cei dragi în grabă, poate din automatism, ca apoi sa-i repezim, aruncându-le în față arogantul "N-am timp!"

Discuții, telefoane, nervi, resemnare, evadare. Evadare? Alergăm în sprint spre vacanță. O săptămână, două..Pauză de respirație, niciodata detașare, însă, chiar așa! când ți-ai închis ultima dată telefonul? Și-apoi...o luăm de la capăt, mai înverșunat. Crispați, hulpavi, avizi de viteză. Până la următoarea pauză. Și tot așa. Roboți rigizi, prizonieri în propriile vieți. De parcă dacă ne-am opri, am pierde TRENUL.

Pierdem esența, căci niciodată N-AVEM TIMP!

Citim titluri, dar uităm poveștile.

Ca să faci parte din lumea aceasta trebuie să ții pasul cu ea. Ăsta e prețul pe care îl plătim cu toții.

Uneori, simt nevoia să-mi cer timpul înapoi. Dar...N-AM TIMP! să fac asta. Trebuie să fug, acum. 

Undeva, cineva ar putea să mă lase în urmă...