Fericirea...

Fericirea? 

 Înseamnă fiecare dimineaţă în care pot privi cerul, fie că este de un albastru senin, sau gri cenuşiu. Fiecare rază de soare care mă mângâie şi mă încălzeşte. Şi fiecare strop se ploaie sau fulg de nea, care îmi atinge obrazul. Toate culorile şi sunetele naturii. Zâmbetele oamenilor, râsul copiilor şi blândeţea bătrânilor. 

 Fericirea este privirea mamei, care mă face să mă simt perfectă... şi mâinile ei obosite, dar atât de gingaşe, care au puterea de a-mi lua toate durerile sufleteşti. 

 Fericirea este orice îmbrăţişare pe care o primesc şi pe care o ofer. Fiecare lacrimă pe care o vărs din dragoste sau de bucurie. 

 Fericirea este posibilitatea de a dărui ceva şi de a alina un suflet îndurerat. Fericirea este bucuria celorlalţi, realizările lor, fericirea lor. 

 Fericirea înseamnă amintirile frumoase legate de oameni dragi. 

 Fericirea înseamnă un suflet liniştit, mulţumit, bun, capabil să ierte şi să se dăruiască. 

 Fericirea înseamnă clipe petrecute alături de oameni pe care-i iubeşti. Emoţiile unui cântec care îţi face sufletul să vibreze. 

 Fericirea este speranţa sau certitudinea că o poţi lua oricând de la capăt. 

 Fericirea este viaţa...